In viata asta, de cand ma uit la meciurile de fotbal, la tv sau live in tribunele stadionului, am vazut multe faze controversate. Dar ceea ce s-a intamplat alaltaseara in min. 34 al derby ului FCSB-Dinamo m-a facut sa ma intreb daca nu cumva Istvan Kovacs si Sorin Costreie au confundat camera VAR cu o cabina de proba de la H&M, unde incercau sa vada daca le vine bine echipamentul de arbitru. Analizand faza cu pricina, atat cat ma pricep, recunosc, este destul de evident faptul ca Ngezana atinge mingea cu mana in careu, intr-o maniera atat de clara incat pana si copiii care joaca fotbal pe maidan ar fi flueirat penalty. Pozitia bratului sau era la fel de nenaturala precum ar fi un pinguin pe plaja la Mamaia.
Din perspectiva arbitrajului, regulamentul este mai clar decat apa plata: cand bratul unui jucator mareste nenatural suprafata corpului si intervine pe traiectoria mingii, verdictul este unul singur… PENALTY!!!! Pot sa reamintesc aici faze din meciuri asemanatoare din Europa o gramada, cand arbitrul a acordat penalty dupa doar 30 sec. de consultare VAR. Dar se pare ca la noi, VAR-ul functioneaza dupa principiul romanesc-pagubos “lasa bah, ca mere si asa”, specific unei statii de vulcanizare din Damaroaia din anii ’90.
Comunicarea dintre Kovacs si camera VAR, asta daca a existat vreuna, pare sa fi fost la fel de eficienta precum serviciul de curierat al unei pizzerii in timpul unui cutremur. In competitiile internationale, protocolul este simplu si clar: verificare rapida, decizie ferma, comunicare transparenta. La noi, in Superliga, pare ca arbitrii folosesc porumbei calatori pentru a transmite mesaje intre teren si camera VAR. In timp ce arbitrii din Champions League (Atentie! Kovacs face parte din aceasta “gasca”!!) iau decizii cu precizia unui ceasornicar elvetian, ai nostri par sa se orienteze dupa un ceas cu cuc stricat.
In concluzie, faza din min. 34 va ramane in memoria suporterilor dinamovisti ca exemplul perfect al modului in care NU trebuie sa functioneze sistemul VAR. Ceea ce cel mai frustrant nu e doar faza in sine, ci modelul mai larg… Dinamo pare sa fie arbitrata in acest sezon dupa un regulament propriu, scris pe genunchi, in care dreptatea e optionala si scuzele sunt infinite. Cand un arbitru FIFA aplica regulamentul in functie de context si echipa, credibilitatea lui scade, iar competitia are de suferit. Daca Kovacs poate fi impecabil in Europa, desi si acolo a avut prestatii controversate, trebuie sa demonstreze ca poate respecta aceleasi standarde si in Romania.
Pana atunci, Dinamo si alte echipe vor continua sa fie victimele unor decizii care nu doar ca influenteaza rezultatele, ci si afecteaza increderea suporterilor in corectitudinea competitiei. Cat timp mai acceptam acest dublu standard? Pana cand nu vom intelege ca arbitrajul modern necesita profesionalism, transparenta si consecventa, vom continua sa fim pirati in marea fotbalului, doar ca in loc sa furam comori, furam puncte si sperante.
Sursa foto: Eurosport
