Vineri seară, în cadrul emisiunii Totul pentru Dinamo la Feminin, Diana Belbiță a fost invitată să vorbească despre drumul său în MMA, despre momentele grele și reușitele care au transformat-o în una dintre cele mai puternice figuri ale sportului românesc. Cu sinceritatea și energia care o caracterizează, Diana a povestit cum a pornit de jos, cum a învățat să lupte nu doar în cușcă, ci și în viață.
Întrebată cum se descrie dincolo de ring, Diana a răspuns cu un zâmbet:
„Un om căpos. Mami îmi spune mereu că sunt atât de căpoasă, că nici ea nu se înțelege cu mine. Dar știi ce? Tocmai asta m-a adus unde sunt azi! Dacă îmi pun ceva în cap, aia fac. N-am stat să mă gândesc prea mult, când am decis să plec din România. Într-o săptămână am făcut bagajele și am plecat în Canada. Nu știam engleză, nu știam ce mă așteaptă, dar am plecat! Și uite că șase ani mai târziu sunt aici, în UFC.”
Sportul nu a fost un vis de copil pentru Diana. Nu s-a văzut niciodată luptătoare, iar primul contact cu artele marțiale a fost mai mult o întâmplare.
„Colegii mei m-au convins să merg la sală. Când am văzut cum se trânteau oamenii acolo, am zis: ‘Nu, nu, eu așa ceva nu fac!’ Dar am zis hai să încerc. Și am încercat.”
De la Judo, a ajuns la Kickboxing, iar apoi, fără să știe, și-a făcut debutul în MMA.
„Eu nici nu știam că o să lupt MMA! Credeam că e un meci de Kickboxing în deschiderea unei gale de MMA. Până în seara meciului, când mi-au dat mănușile și mi-am dat seama că nu sunt de Kickboxing. ‘Ai de capul meu! Ce fac acum?!’ Dar, na, am câștigat. Și mi-a plăcut! Și uite că sunt 11 ani de atunci și încă sunt aici.”
Drumul spre vârf nu a fost ușor, iar Diana nu ascunde momentele de cumpănă prin care a trecut.
„După ce am pierdut al doilea meci în UFC și am ieșit și cu clavicula ruptă, am crezut că e gata. Că s-a terminat tot. Aveam 23 de ani și nu știam ce o să fac mai departe. Atunci am plâns, m-am gândit să renunț. Dar, știi cum e, suntem făcuți să ne ridicăm. M-am ridicat.”
Diana nu și-a uitat niciodată rădăcinile. Deși acum reprezintă și Canada, tricolorul românesc rămâne mereu alături de ea.
„Nu am renunțat niciodată la steagul României. Cei de la UFC m-au întrebat dacă vreau să schimb steagul, dar am spus că nu. Am ales să port și steagul Canadei din respect pentru antrenorii și colegii mei, pentru că acolo mi-am construit cariera și sunt recunoscătoare. Dar România rămâne mereu în sufletul meu. Oamenii pot spune ce vor, dar nimic nu schimbă faptul că sunt româncă. Oriunde merg, spun cu mândrie de unde vin.“
Totodată a explicat și legătura cu Dinamo
„Când eram mică, eram dinamovistă! Dar știi de ce? Pentru că fratele meu era stelist și noi mereu trebuia să fim unul împotriva celuilalt. Nu știam mare lucru despre Dinamo, dar știam că dacă frate-miu ține cu Steaua, eu trebuie să țin cu Dinamo! Așa am rămas, iar de fiecare dată când văd pe cineva pe Facebook că vorbește prostii despre Dinamo, mă iau de ei imediat!”
Diana știe că nu va lupta pentru totdeauna, dar nu vrea să plece din lumea sportului. În curând, vrea să-și deschidă propria sală.
„Încă mă gândesc la numele sălii, dar cel mai probabil va fi Rising Fight Academy sau Rising Combat Academy. Vreau să fie un loc unde sportivii să se simtă acasă, unde să creștem împreună. Sala mea nu va fi doar pentru luptători profesioniști, ci și pentru oamenii de rând care vor să învețe sporturile de contact. Îmi doresc ca cei care vin acolo să aibă parte de sprijin, de o comunitate unită. Deja mă gândesc cum să organizez antrenamentele și ce fel de echipamente să avem, ca să fie totul la cel mai înalt nivel. Nu știu cât timp voi mai lupta, dar clar știu că vreau să fiu acolo pentru noua generație, să îi ghidez și să îi ajut să ajungă acolo unde își doresc.”
În final, pentru toate fetele care își doresc să intre în lumea sporturilor de contact, Diana are un sfat clar:
„Să nu asculte ce le spun unii și alții! Dacă vrei să faci sport de contact, fă-l! Dacă vrei să fii cea mai bună, muncește! Nu te oprește nimeni, doar tu poți face asta.”
Cu acest mesaj, Diana Belbiță continuă să inspire, să lupte și să demonstreze că nimic nu este imposibil. Povestea ei nu se oprește aici. De fapt, lupta abia începe.
Pentru a urmări intervenția completă intră AICI
