CAND DINAMO CANTA, ARENA NATIONALA ISI AMINTESTE DE EUROPA

CAND DINAMO CANTA, ARENA NATIONALA ISI AMINTESTE DE EUROPA

O cronica despre patru goluri, un capitan cu sufletul acasa, o galerie care a gasit vocea potrivita si cateva personaje care au confundat fotbalul cu o sedinta de box ca pe plaja de la Agigea

Arena Nationala a inceput sa semene, duminica seara, cu ceea ce ne dorim sa devina: casa unor seri in care Dinamo joaca un fotbal modern si il face sa respire in tribune. Farul venise dupa opt etape fara infrangere, iar Rapid si Craiova isi facusera incalzirea in clasament. Cainii aveau nevoie de raspuns. L au dat in patru acte, cu Pascual, Marginean, Cirjan si Pinto in distributie.

Primul gol a venit dupa o lovitura libera executata de Armstrong si o finalizare a lui Martin Pascual. Spaniolul pare sa fi descoperit o adresa postala proprie in careul advers: mingea ajunge acolo, el apare si, de cele mai multe ori, portarul primeste o veste proasta. Armstrong, cu precizia lui scotiana, a mai trecut o pasa decisiva in carnetul acestui inceput de sezon.

Dinamo a continuat sa preseze. Nu cu furia dezordonata a unei echipe care vrea sa termine meciul inainte sa inceapa, ci cu acea siguranta a formatiei care stie ce are de facut. Marginean a dublat avantajul inainte de pauza, dupa o faza in care Zandbergen a avut contributia sa. Mi as fi dorit sa inscrie si Dean. A reusit insa un assist, iar fotbalul ne aminteste, din cand in cand, ca si omul din spatele cortinei poate avea rol principal. Uneori, aplauzele se aud si pentru cel care a pregetit scena.

Apoi a venit pauza. Si, odata cu ea, un episod care ar fi putut lipsi din cronica unui meci de fotbal. Denis Alibec si Danny Armstrong au avut o altercatie pe tunelul catre vestiare, iar atacantul Farului a fost eliminat. Relatarile celor doi despre incident difera, dar gestul de a transforma un conflict verbal intr o confruntare fizica nu are ce cauta pe terenul de sport. Alibec, fotbalist cu experienta, a descoperit ca tunelul vestiarelor nu este o sala de antrenament pentru lovituri cu capul. Daca ar fi fost nevoie de un arbitru de ring, probabil ca Marian Barbu ar fi cerut regulamentul fotbalului inapoi. Din fericire, fotbalul are cartonase. Din nefericire, bunul simt nu vine intotdeauna in echipamentul de joc.

In repriza a doua, Dinamo a continuat sa construiasca. Karamoko i a oferit pasa lui Catalin Cirjan, iar capitanul a inscris pentru 3-0. A fost momentul in care meciul a capatat o alta temperatura, una care nu se masoara in grade Celsius, ci in batai de inima.

#CC10🤍❤️ si a dedicat golul tatalui sau, Ionel, aflat in tribune, chiar de ziua lui. In astfel de clipe, fotbalul isi scoate ghetele pline de noroi si intra descult in suflet. Ce poate simti un tata atunci cand isi vede copilul reusind? Poate ca toate sacrificiile, drumurile, grijile si incurajarile se strang intr o singura secunda. Iar golul devine o multumire spusa fara cuvinte. Catalin a vorbit frumos despre tatal sau dupa meci, iar acea sinceritate a avut mai multa forta decat orice declaratie pregatita pentru camerele se televiziune.

Diogo Pinto a inchis tabela cu golul de 4-0. Portughezul a intrat bine in joc si si a trecut numele pe lista marcatorilor. Dinamo a aratat o echipa in care fiecare jucator a contribuit la toate fazele. Aparare, constructie, pressing, recuperare, deplasare fara minge. Nu a fost o orchestra in care doar solistul primeste aplauze, ci una in care fiecare instrument a stiut cand sa intre.

Si daca pe teren am avut fotbal, in tribune am avut o seara care merita pastrata in memorie. PCH s a mutat in inelul 2 al peluzei si a reusit sa domine fondul sonor. Bravo pentru initiativa! Cand o galerie isi gaseste locul potrivit, vocea ei nu mai este doar zgomot. Devine atmosfera, identitate, respiratie comuna. Iar spectatorii prezenti au contribuit la o imagine pe care mi as dori sa o vad cat mai des. Arena Nationala a avut ceva din aerul cupelor europene.

Dar aceeasi seara ne a lasat si un gust amar. Fumigena aruncata spre spectatorii dinamovisti kaflati la T0, cu ranirea unei femei si interventia ambulantei, reprezinta un gest grav si condamnabil. Nu exista pasiune care sa justifice punerea in pericol a altor oameni. Iar clubul Dinamo, in calitate de organizator, trebuie sa analizeze serios amplasarea galeriilor adverse si masurile de securitate. Nu putem construi atmosfera europeana cu reguli de siguranta ramase in epoca pionieratului.

Marian Barbu si brigada sa de arbitri au oferit un arbitraj cu autoritate, fara sa fure spectacolul. Iar Dinamo intra in pauza competitionala de pe primul loc, cu 23 de puncte.

Mi as dori sa vad mai multi dinamovisti in tribune la urmatoarele meciuri. Mai multe voci, mai multe steaguri, mai multa energie. Pentru ca daca aceasta a fost repetitia generala, atunci sper ca spectacolul adevarat sa se joace, cat mai curand, cu Europa in program.

Iar daca fotbalul are memorie, sa tina minte seara aceasta. Cand Dinamo a cantat, Arena Nationala si a amintit ca poate visa... 🤍❤️