CE NU INCAPE INTR UN NUME...

CE NU INCAPE INTR UN NUME...

In fotbal, hartia stie adesea totul inaintea meciului. Cunoaste cotele, CV urile, transferurile si reputatia fiecarui jucator. Compara numele, imparte terenul in posturi si stabileste cine ar trebui sa fie mai bun. Numai ca, atunci cand incepe jocul, apare ceva ce nu poate fi trecut atat de usor intr un tabel. Felul in care un jucator il face mai bun pe cel de langa el. Valoarea care nu apartine nimanui in intregime si care, totusi, se naste din contributia tuturor.

Dinamo ne ofera astazi un motiv serios sa ne intoarcem la o intrebare veche: ce face o echipa sa fie cu adevarat puternica? Suma valorilor individuale sau capacitatea de a transforma aceste valori intr o forta comuna?

Rezultatele din acest sezon au dat consistenta unei ambitii care nu mai poate fi tratata drept simplu entuziasm al suporterilor. Dinamo castiga, marcheaza, primeste putine goluri si se bate cu argumente pentru varful clasamentului. Discutia despre titlu are, asadar, motive reale sa existe. Dar clasamentul ne arata unde am ajuns, nu ne explica singur cum am ajuns acolo.

Poate ca o parte din raspuns se afla tocmai in lucrurile care scapa comparatiilor individuale. In alergarea unui mijlocas care deschide un culoar pentru colegul sau, in fundasul care acopera spatiul lasat liber, in pasa simpla care accelereaza o actiune si in disciplina de a renunta la o solutie spectaculoasa pentru una mai folositoare echipei.

Asemenea contributii nu produc intotdeauna aplauze. Unele nici macar nu sunt observate. Dar, repetate de la un meci la altul, pot face diferenta dintre o echipa care traieste din inspiratii si una care isi construieste propriile sanse.

Meciul cu FC Botosani ne a oferit o imagine graitoare. Dinamo a impins jocul spre poarta adversa, a creat ocazii si a cautat solutii impotriva unei aparari care nu ceda. Cata Cirjan a tri mis mingea in bara, alte oportunitati au ramas nefructificate, iar golul s a lasat asteptat. Abia in ultimele minute, doua lovituri de la unsprezece metri au adus victoria cu 2-0.

Merita sa ne oprim aici. Dinamo a produs suficient pentru a si justifica succesul, dar a trebuit sa aiba rabdare pana cand presiunea s a transformat in goluri. A dominat fara sa rezolve repede meciul. Jocul colectiv a creat avantajul, dar nu a eliminat dificultatea de a l transforma in rezultat.

Aceasta este una dintre lectiile importante ale fotbalului. O echipa bine organizata nu inlocuieste talentul individual. Ii ofera talentului un context in care sa conteze mai mult.

Catalin Cirjan poate fi inteles si din aceasta perspectiva. Valoarea unui mijlocas nu se masoara numai prin goluri, pase decisive sau comparatii cu rivalii sai de pe aceeasi pozitie. Conteaza si ce pune in miscare in jurul sau, cum participa la constructie si ce posibilitati creeaza pentru ceilalti. Nu trebuie sa fie superior individual tuturor pentru a deveni esential intr un colectiv care stie sa i valorifice calitatile.

Ar fi o greseala, totusi, sa transformam aceasta idee intr o dogma. O executie exceptionala poate decide un meci in care cele doua echipe sunt organizate la fel de bine. Un jucator de clasa poate gasi solutia pe care un intreg mecanism advers nu reuseste s o previna. Talentul individual nu este dusmanul colectivului. Problema apare atunci cand ne imaginam ca primul poate inlocui intotdeauna munca celui de al doilea.

Nici locul ocupat astazi de Dinamo nu reprezinta o garantie pentru finalul sezonului. Vor veni accidentari, suspendari, oboseala si adversari care vor incerca sa i blocheze principalele solutii. Adevarata valoare a echipei se va vedea si atunci cand conditiile nu i vor mai fi favorabile, cand jocul nu va curge firesc si cand va trebui sa gaseasca alte raspunsuri.

Avem motive sa credem in sansele lui Dinamo la titlu. Nu avem insa motive sa consideram titlul castigat inainte de vreme. Intre cele doua afirmatii se afla distanta dintre optimism si iluzie.

Poate ca fotbalul ne invata aici ceva mai subtil decat pare la prima vedere. Un nume poate impresiona, un talent poate fascina, o executie poate decide o seara. Dar o echipa trebuie sa gaseasca, meci dupa meci, modalitatea de a transforma toate aceste lucruri intr o putere comuna.

La sfarsitul campionatului, clasamentul va numara punctele, nu reputatiile. Iar daca Dinamo va ridica trofeul, raspunsul nu va sta neaparat in intrebarea cine a fost cel mai bun dintre jucatorii sai.

Va sta in ceea ce au reusit sa devina impreuna...