Cine suntem noi? Dinamo!

În Any Given Sunday, filmul lui Oliver Stone din 1999, există o scenă care a rămas în memoria iubitorilor de sport prin felul în care vorbește despre echipă, despre presiune și despre legătura dintre oamenii care intră pe teren. Al Pacino, în rolul antrenorului Tony D'Amato, își adună jucătorii în vestiar și le vorbește despre acele momente în care diferența dintre victorie și înfrângere se măsoară în lucruri aparent mici, în curaj, în solidaritate și în puterea de a lupta pentru omul de lângă tine.

Este o scenă despre sport, dar în esență este una despre apartenență. Despre sentimentul că, atunci când intri pe teren, porți cu tine mai mult decât propriul nume. Porți echipa, oamenii de lângă tine și toate speranțele celor care cred în tine.

Sâmbătă seara, pe Arcul de Triumf, Dinamo a avut propria versiune a acestei povești. Cu câteva minute înainte ca echipa să iasă pe teren, jucătorii și stafful au făcut cerc în jurul mesei din mijlocul vestiarului iar vocea lui Cătălin Cîrjan a răzbit: „Cine suntem noi?” Răspunsul a fost unul puternic - „Dinamo!”

La un derby cu FCSB asemenea cuvinte au o greutate aparte. Pentru un jucător, ele pot reprezenta câteva secunde de concentrare înaintea unui meci dificil. Pentru un suporter, însă, strigătul de luptă atinge ceva mult mai vechi și mult mai profund.

Dinamo nu înseamnă doar cei unsprezece jucători care intră pe teren, stafful de pe bancă sau oamenii din conducerea clubului. Dinamo înseamnă și omul care își îmbracă tricoul înainte să plece de acasă, omul care își calculează drumul până la stadion, omul care își ia copilul de mână și vine la meci, omul care traversează țara sau continentul pentru 90 de minute și omul care a rămas lângă echipă în perioadele în care viitorul ne strangula speranțele.

Cătălin le-a vorbit colegilor despre acești oameni. Le-a amintit că unii suporteri au călătorit șapte sau opt ore pentru a ajunge la stadion și că, pentru ei, Dinamo – FCSB reprezintă mult mai mult decât un meci din campionat. ”Fraților, ascultați-mă! Suntem pe un drum bun, trebuie să continuăm așa. Acest meci e despre emoție, despre tot, dar înainte de asta, așa cum a zis și Mister, jucați cu capul, nu lăsați emoțiile [să vă copleșească]. Nu vrem asta, vrem să controlăm meciul, să alergăm, să dăm totul, ca în fiecare meci. Suntem neînvinși aici! Trebuie să continuăm la fel. Încă ceva, jucați pentru fani, ei trăiesc pentru acest meci. Călătoresc 7-8 ore pentru a fi prezenți aici și a ne susține. Bateți și pentru ei, vor fi fericiți 6 luni dacă vom câștiga! Cine suntem noi? Dinamo!”

Echipa a avut în spate o tribună care a așteptat această seară. A avut în spate oameni care au trecut prin ani dificili, prin dezamăgiri, prin schimbări, prin promisiuni și prin momente în care răbdarea a fost singurul lucru care le-a mai rămas.

Dinamo – FCSB 2-1.

Rezultatul spune totul și, în același timp, spune foarte puțin. Spune că Dinamo a câștigat derby-ul. Spune că echipa este lider în Superligă. Spune că, după o perioadă în care suporterii au avut nevoie de răbdare, există din nou motive reale de entuziasm.

Dar nu poate spune câtă emoție încape într-o asemenea victorie pentru un dinamovist. Aici intră toate drumurile către stadion, toate serile petrecute în fața televizorului, toate discuțiile despre echipă, toate momentele în care un suporter a trebuit să explice de ce continuă să creadă. Intră poveștile, prieteniile și sentimentul acela greu de explicat prin care un club ajunge să facă parte din viața unui om.

Campionatul este lung, iar un derby câștigat oferă trei puncte. Pentru suporteri, însă, oferă și o amintire care va rămâne mult timp. ”În primul rând, felicitări! Acest gen de meci, după cum, știți, nu e unul normal pentru nimeni, cu atât mai mult pentru suporterii noștri. Le-ați făcut un cadou extraordinar”, le-a spus Nuno Campos elevilor săi la finalul meciului.

Cadoul acesta aparține celor care au umplut tribunele, celor care au cântat, celor care au făcut drumul până la București și celor care au trăit fiecare minut cu inima strânsă. Aparține tuturor celor care au simțit că, pentru o seară, echipa lor le-a întors înapoi o parte din ceea ce ei i-au oferit de-a lungul anilor.

Așa funcționează un derby adevărat.