Dacă Nuno Campos nu vorbește despre titlu, o putem face noi

Dacă Nuno Campos nu vorbește despre titlu, o putem face noi

Declarația lui Nuno Campos despre titlu trebuie privită dintr-un unghi simplu. Mister vorbește despre obiectivul echipei, suporterii vorbesc despre speranțele lor. Cele două planuri se pot întâlni în tribune, în clasament și la finalul sezonului, însă au funcții diferite.

Campos a simțit nevoia să lămurească lucrurile după derby și a făcut-o apăsat. Obiectivul stabilit la începutul sezonului a fost câștigarea fiecărui meci, iar titlul nu a făcut parte din planul inițial. În același timp, antrenorul a transmis un mesaj la fel de important despre lot și anume că are încredere deplină în jucătorii săi și consideră că mai mulți dintre ei au crescut mult de la începutul sezonului.

Suporterul dinamovist are dreptul la propriul obiectiv. Privește clasamentul, calculează distanțele față de adversari, evaluează jocul echipei și începe să creadă că sezonul poate duce mai sus decât se anticipa în vară. Odată ajuns pe primul loc, cu greu îl mai dai jos de pe piedestalul speranței. Pentru clubul Dinamo, simplul fapt că discuția despre titlu a devenit relevantă reprezintă deja o schimbare importantă de perspectivă.

Antrenorul are însă o altă responsabilitate. El trebuie să păstreze vestiarul concentrat pe ceea ce poate controla. Un titlu se câștigă după zeci de meciuri, nu după o victorie într-un derby. Un sezon se construiește prin continuitate, prin reacția după un meci bun, prin reacția după un meci slab și prin capacitatea unei echipe de a repeta performanța.

De aceea, formula aleasă de Campos merită privită cu încredere. „Vrem să câștigăm fiecare meci” este un obiectiv suficient de ambițios pentru orice echipă care vrea să rămână sus. Dacă Dinamo adună victorii, clasamentul va transforma această abordare într-o miză tot mai mare.

Suporterul are însă o altă libertate. Pornește de la clasament și privește spre finalul campionatului. Visează, speră și consideră că victoriile cu FCSB, Craiova, Rapid și U au schimbat ceva în statutul echipei. Tribuna are această libertate. Fotbalul își păstrează farmecul tocmai prin diferența dintre planul rațional al unei echipe și imaginația celor care o susțin.

Dinamo nu trebuie să anunțe un obiectiv de titlu pentru ca suporterii să creadă într-un asemenea scenariu. Este suficient ca echipa să continue să câștige. Fiecare victorie ridică așteptările, fiecare etapă schimbă calculele, iar clasamentul poate impune la un moment dat o nouă discuție.

Mai important este însă mesajul despre lot. După derby, declarațiile lui Campos au lăsat loc interpretării că Dinamo își privește lotul prin prisma unor limite. Acum, antrenorul a separat clar cele două teme. Lotul reprezintă o chestiune, titlul reprezintă alta. El spune că are încredere în jucătorii săi și că vede progresul lor. Asta spune ceva despre direcția proiectului și despre felul în care stafful privește această echipă, mai ales după decizia de a-l păstra pe Karamoko.

Dinamo poate crește înainte ca obiectivul oficial să se schimbe. Este o situație sănătoasă pentru club. Echipa își poate depăși așteptările fără să-și schimbe după fiecare rezultat planul de lucru. Suporterii ridică ștacheta în tribune, presa analizează șansele la campionat, iar antrenorul păstrează aceeași regulă pentru vestiar în sensul că următorul meci contează cel mai mult.

Dacă această regulă aduce suficiente victorii, va veni și momentul în care clasamentul va vorbi mai puternic decât orice declarație. Până atunci, Nuno Campos poate să păstreze titlul în afara discursului său. Dinamoștilor le rămâne libertatea de a-l păstra în vis.