OPRITI PLANETA! IN GIULESTI, DINAMO A PRINS ULTIMUL TREN...

OPRITI PLANETA! IN GIULESTI, DINAMO A PRINS ULTIMUL TREN...

Uneori, pentru a castiga un derby nu trebuie sa fii cel care canta cel mai tare, alearga cel mai frumos sau sta mai mult cu mingea la picior. Trebuie sa stii cand sa rezisti, cand sa schimbi macazul si, mai ales, cand sa pleci din gara cu toate cele trei puncte in buzunar.

Dinamo a facut o in aceasta seara, in Giulesti. 1-0. O victorie magnifica tocmai pentru ca n a fost obtinuta usor. Si poate ca aici sta adevarata ei valoare.

Rapidul este, trebuie sa recunosc, o echipa foarte solida. Poate chiar cea mai convingatoare dintre adversarele intalnite de Dinamo in acest inceput de campionat. Giulestenii au avut momente in care au jucat mai bine, au creat pericol si au pus presiune. In alte seri, asemenea momente s ar fi transformat probabil in goluri.

Numai ca in poarta lui Dinamo s a aflat Alaa Bellarouch. Marocanul a avut o seara in care probabil si barele au inceput sa l priveasca cu respect. A scos mingi care pareau deja expediate la destinatie si a pastrat tabela neatinsa atunci cand Rapidul parea ca are biletul castigator in mana. Iar cand portarul iti tine trenul in gara, atacantii trebuie doar sa gaseasca momentul potrivit pentru plecare.

Prima repriza ne a aratat o Dinamo mai putin convingatoare in ofensiva si un Rapid ceva mai hotarat. Dar echipa lui Nuno Campos n a intrat in panica. A ramas in meci. A acceptat sa sufere. Asta conteaza enorm intr un derby.

Apoi a venit momentul in care antrenorul portughez a schimbat macazul. Musi n a mai putut continua, iar in locul lui a intrat Karamoko. Mai tarziu, Hintsa a intrat si el in ecuatie. Si, dintr o data, Dinamo a inceput sa aiba ceea ce ii lipsise pana atunci: viteza, profunzime, un om capabil sa tina de minge in fata si, mai ales, senzatia ca poate lovi. In minutul 72, Hintsa a luat mingea, a trecut de adversar cu o actiune care a facut apararea Rapidului sa caute prin buzunare dupa biletul de intoarcere, apoi i a pus mingea lui Karamoko. Francezul n a stat la discutii. 1 - 0. Si Giulestiul, care pana atunci spera sa impinga locomotiva visinie spre victorie, s a trezit cu semnalul rosu aprins.

Aici este, poate, una dintre cele mai importante concluzii ale serii: Dinamo incepe sa aiba banca. Karamoko si Hintsa au intrat si au schimbat meciul. Verreth a aratat, la randul lui, ca poate aduce solutii si echilibru. Nu mai vorbim doar despre nist6e rezerve care asteapta sa intre cand titularul oboseste. Vorbim despre fotbalisti care pot schimba natura unei partide. Daca peste toate acestea mai apare si un atacant de rasa, unul care sa transforme o jumatate de ocazie intr un gol, atunci trenul nostru incepe sa semene serios cu unul expres.

In cealalta gara, insa, lucrurile s au complicat. Rapidul a pornit cu zgomot, cu tribunele impingand garnitura din spate, dar pe final locomotiva a ramas fara abur. Fotbalistii giulesteni au alergat, au incercat, au centrat, au sutat, au mai verificat o data daca exista vreo linie secundara spre poarta lui Bellarouche... N au gasit o. Iar daca tot vorbim despre atmosfera feroviara, putem consemna si faptul ca suporterii rapidisti au avut parte de o calatorie intensa. Numai ca la destinatie a ajuns Dinamo.

In tot acest peisaj, Horatiu Fesnic a avut o prestatie normala. Si ce bine suna cuvantul acesta: normala! Fara aventuri, fara sa simta nevoia sa devina personajul principal, fara acea senzatie ca meciul trebuie sa aiba si un al treilea combatant. Poate ca, dupa atatea experiente, arbitrul nostru a inteles in sfarsit un adevar simplu: Dinamo nu trebuie nici ajutata, nici pedepsita. Trebuie doar arbitrata. Si uite ca se poate.

Victoria din aceasta seara nu ne spune ca Dinamo este invincibila. Nici ca a jucat perfect. Ar fi chiar periculos sa credem asta. Ne spune insa ceva mult mai important. Ca aceasta echipa stie sa castige si atunci cand jocul nu i iese stralucit. Ca are solutii pe banca. Ca are un antrenor capabil sa citeasca partida si sa intervina. Si ca, incet incet, obiectivele despre care conducerea clubului vorbeste nu mai par simple fraze rostite la conferinte de presa.

In urma cu ceva timp, suporterul dinamovist privea clasamentul cu prudenta omului care a fost pacalit prea des ca sa mai creada prima promisiune. Acum incepe sa zambeasca.

Iar in aceasta seara, dupa fluierul final, Andrei Mocan, colegul meu de la Totul pentru Dinamo a spus exact ceea ce trebuia spus: "Opriti planeta!" Sa oprim planeta, atunci. Macar cateva minute. Sa ne bucuram de victoria asta. De Dinamo. De Karamoko. De Hintsa. De Bellarouche. De banca lui Nuno Campos. De faptul ca Dinamo este acolo unde trebuie sa fie: sus.

Pentru ca, dupa multa vreme, trenul alb rosu nu mai asteapta in gara. A plecat. Si, de data asta, pare ca stie foarte bine unde vrea sa ajunga...