DUPA PAUZA, FOTBALUL A CERUT EXPLICATII...

DUPA PAUZA, FOTBALUL A CERUT EXPLICATII...

La Sfantu Gheorghe, Dinamo a jucat in prima repriza cu siguranta unei echipe care stie ce cauta si cu pofta unui om care a descoperit ca meniul are si felul al doilea. A atacat, a produs ocazii, a marcat de doua ori si a plecat la cabine cu senzatia ca lucrurile se asezasera in ordinea fireasca. Sepsi ramasese in urma, Lazar fusese invins de doua ori, iar tabela spunea o poveste pe care dinamovistii o puteau citi fara ochelari.

Dar, uneori, fotbalul schimba povestea cand cititorul incepe sa se simta prea confortabil.

Dinamo a pornit hotarata. Karamoko l a pus la incercare pe Lazar, Cata Cirjan a primit o pasa buna de la Soro si a ajuns intr o situatie de unu la unu, dar s a grabit la finalizare. Au fost momente in care apararea gazdelor parea sa fi primit invitatia la o petrecere fara sa stie unde se tine. Dinamovistii gaseau culoare, ajungeau in apropierea portii si dadeau impresia ca golul nu era decat o chestiune de timp.

In minutul 24, Danny Armstrong a executat cornerul, iar Martin Pascual a urcat in careu si a trimis mingea cu capul in plasa. Un fundas central venit la finalizare, o centrare bine executata si o aparare care a pierdut exact omul pe care trebuia sa l urmareasca. La fazele fixe, frumusetea sta uneori in lucrurile simple executate la momentul potrivit. Un blocaj, o desprindere, un pas facut inaintea adversarului. Restul il rezolva mingea si omul care ajunge primul la ea.

In minutul 36, Armstrong a livrat din nou din partea dreapta, iar Alberto Soro a incheiat actiunea pentru 2-0. Scotianul semnase deja primul gol cu serviciul sau, iar acum revenea cu inca o contributie decisiva. Daca ar fi fost chemat sa serveasca si cafeaua la pauza, probabil ca unii colegi ar fi comandat o tot de la el.

Dincolo de gluma, cele doua goluri spun ceva important despre jocul lui Dinamo. Echipa a fost periculoasa atat la o faza fixa, cat si printr o actiune construita din banda. Nu s a bazat exclusiv pe inspiratia unui atacant si nici pe o singura reteta ofensiva. Armstrong a oferit calitate la ultima pasa, Pascual a atacat spatiul potrivit, iar Soro a aparut la finalul unei actiuni care a valorificat serviciul venit din lateral. Cand mai multi jucatori contribuie la constructia unei ocazii, adversarul are mai multe probleme de rezolvat decat sa puna un om de paza langa cel mai periculos atacant. Aici s a vazut una dintre calitatile primei reprize: Dinamo a avut initiativa, a ajuns in situatii de finalizare si a transformat doua dintre ele in goluri.

Dupa pauza, insa, s a schimbat muzica, iar Dinamo n a mai tinut intotdeauna pasul cu orchestra. Schimbarile facute de Ovidiu Burca in minutul 52 au adus mai multa initiativa pentru Sepsi. Gazdele au inceput sa urce, sa caute solutii si sa puna presiune. Dinamo a avut in continuare momente in care putea sa inchida partida. Karamoko a mai ajuns intr o situatie importanta, iar Armstrong a irosit si el o oportunitate. Numai ca echipa n a reusit sa transforme aceste iesiri in control constant. Sepsi a primit timp si spatiu sa creada ca mai exista o usa deschisa.

Repriza a doua a ridicat o problema care merita mai mult decat un oftat de dupa meci. La 2-0, nu e obligatoriu sa ataci cu aceeasi intensitate pana la epuizare. Dar nici nu poti confunda gestionarea avantajului cu simpla asteptare a fluierului final. Desfasurarea reprizei justifica unele intrebari pe care staff ul ar trebui sa si le puna: unde s au deschis spatiile dupa schimbarile lui Sepsi, cat de repede s au regrupat dinamovistii si de ce iesirile in atac n au linistit mai des jocul?

In minutul 75, Cmiljanic a trimis mingea in bara din dreapta lui Bellaarouch si n a reusit sa transforme nici mingea revenita. Spre final, Doru Andrei l a obligat din nou pe portarul dinamovist sa intervina. Bellaarouch si a facut datoria cand a fost nevoie, dar un portar nu poate fi transformat in serviciul permanent de depanare al unei echipe. La un moment dat, si cel mai calm om din careu ar avea dreptul sa intrebe de ce trebuie sa rezolve singur toate urgentele.

Dinamo a trecut cu bine peste aceste momente, iar scorul de 2-0 reflecta o victorie meritata. Prima repriza a aratat o echipa capabila sa construiasca, sa ameninte si sa fie eficienta. A doua a aratat ca aceeasi echipa mai are de lucrat la felul in care isi conserva avantajul si impiedica adversarul sa reintre in joc.

La Sfantul Gheorghe, Dinamo a scris doua pagini convingatoare si a lasat cateva randuri pentru corectura. Nu e motiv de stricat sarbatoarea si nici de ascuns caietul de antrenament. Trei puncte au plecat la Bucuresti, doua goluri au ramas pe tabela, iar analiza video va avea ce sa intoarca pe toate fetele.

Noi, suporterii, putem sa pastram scorul. Antrenorul trebuie sa pastreze si intrebarile. Unii au dreptul sa se bucure de seara, celalalt are obligatia sa se asigure ca data viitoare linistea nu va depinde atat de mult de bara adversarului si de mainile portarului...