KARAMOKO SI INTREBAREA PE CARE TRIBUNA NU VREA SA O AUDA...

KARAMOKO SI INTREBAREA PE CARE TRIBUNA NU VREA SA O AUDA...

Avem noi, dinamovistii, un talent special. Putem transforma un transfer intr un referendum, un gol intr un certificat de nemurire, iar o posibila plecare intr o tragedie nationala, cu doliu, bocitoare si sedinta extraordinara pe grupul de Whatsapp.

Acum avem cazul Karamoko.

Si, inainte sa ne impartim in doua tabere - cei care vor sa l lege de poarta de la Saftica si cei care ar face cheta sa i cumpere biletul de avion spre oriunde numai sa plece - cred ca merita sa respiram putin.

Pentru ca problema nu este atat de simpla pe cat pare.

Karamoko ne place. Si pe buna dreptate. Are forta, viteza, explozie, capacitate de patrundere si acea calitate tot mai rara de a face spectatorul sa se ridice de pe scaun inainte sa inteleaga exact ce s a intamplat. Recunosc: si mie imi place. Sunt suficient de batran incat sa ma uit cu placere la un fotbalist care ia mingea si pleaca spre adversar, nu spre declaratia de presa de dupa meci.

Dar aici incepe contradictia. Pentru ca fotbalul pe care il vrem la Dinamo nu mai poate fi construit in jurul unui singur om. S a terminat epoca in care un jucator putea sa ia mingea, sa dribleze trei adversari, sa mai faca o reverenta si sa decida singur spectacolul. Dobrin nu mai poate fi modelul fotbalului modern. Hagi, Lupu si ceilalti mari individualisti ai generatiilor trecute au ramas in istorie tocmai pentru ca apartineau unei alte epoci.

Astazi, portarul participa la constructie, fundasul trebuie sa gandeasca inaintea fazei, mijlocasul trebuie sa stie unde va aparea atacantul, iar atacantul trebuie sa inteleaga ce face mijlocasul. Toti sunt conectati la aceeasi idee.

O echipa moderna seamana mai degraba cu un organism decat cu o colectie de vedete. Daca o celula se declara independenta, organismul nu i organizeaza imediat alegeri parlamentare. O elimina.

Numai ca aici apare partea pe care trebuie s o spunem cu aceeasi sinceritate.

Karamoko nu este o celula oarecare. Este un fotbalist cu calitati pe care nu le gasesti la fiecare colt de vestiar. Iar daca aceste calitati pot aduce goluri, puncte si victorii, atunci nu putem pretinde ca plecarea lui este doar o operatiune contabila.

Dinamo are insa si o alta perspectiva. Karamoko mai are contract pana in vara lui 2027, daca nu intervine o prelungire. Asta inseamna ca, intrand in ultimele sase luni ale contractului, clubul trebuie sa priveasca lucrurile si prin prisma managementului. Daca exista acum o oferta serioasa, sa spunem in jurul sumei vehiculate de 600.000 de euro, atunci conducerea trebuie sa se intrebe cat valoreaza sportiv jucatorul astazi si cat risca sa valoreze financiar maine.

Aici suporterul si administratorul clubului nu au cum sa vada aceeasi fotografie.

Suporterul vede golul.

Conducerea vede si contractul.

Antrenorul vede sistemul.

Iar contabilul, saracul, vede Excelul si probabil isi face cruce.

De aceea, 600.000 de euro pot fi multi bani sau pot fi foarte putini. Sunt multi daca exista deja un inlocuitor, daca banii se intorc inteligent in lot si daca echipa continua sa functioneze. Sunt putini daca vinzi un atacant care poate decide meciuri si apoi descoperi ca inlocuitorul trebuie cautat cu lanterna prin trei campionate si doua continente.

Mai exista si problema comportamentului.

Eu am spus pe grupul de Whatsapp al lui Totul pentru Dinamo ca nu putem construi Dinamo in jurul mofturilor unui singur fotbalist. Imi asum aceasta idee. Dar imi asum si obligatia de a o privi critic.

Pentru ca una este sa spui ca un jucator are un caracter dificil si alta este sa demonstrezi ca el pune in pericol disciplina grupului.

Nu vreau sa facem din zvonuri probe si din impresii sentinte. Daca exista probleme reale de disciplina, clubul trebuie sa le gestioneze. Daca nu exista, atunci riscam sa judecam un om dupa folclorul tribunelor.

Si aici, paradoxal, Karamoko poate deveni chiar testul maturitatii noastre. Pentru ca noi spunem ca vrem un Dinamo modern. Dar un Dinamo modern nu inseamna doar pressing, posesie, fundasi care construiesc si atacanti care alearga. Inseamna si capacitatea de a lua decizii reci atunci cand tribuna este fierbinte.

Eu am spus astazi pe grup: "Terminati cu Karamoko!" Poate am fost prea categoric. Pentru ca, daca pleaca, nu trebuie sa ne prabusim. Dar nici nu trebuie sa ne prefacem ca nu pierdem nimic.

Un fotbalist poate fi inlocuit.

O idee de joc trebuie pastrata.

Iar aici este adevarata miza. Daca Dinamo il vinde pe Karamoko si echipa continua sa produca fotbal, sa creeze ocazii, sa marcheze si sa castige, atunci vom avea dovada ca sistemul este mai puternic decat individualitatea.

Daca, insa, plecarea lui lasa un crater in atac si incepem sa ne uitam unii la altii intrebandu ne unde am pus golurile, atunci poate ca am confundat stabilitatea sistemului cu autosuficienta lui.

De aceea nu vreau sa spun nici ca Karamoko trebuie sa plece, nici ca trebuie sa ramana.

Vreau sa va propun ceva mult mai incomod.

Sa lasam emotia deoparte pentru cateva minute si sa privim situatia din toate cele patru colturi ale mesei: ca suporter, ca antrenor, ca adminsitrator si, de ce nu, ca om care iubeste echipa suficient de mult incat sa accepte ca uneori poate gresi.

Trebuie sa recunosc ca, fiind mai in varsta si asistand (si) la fotbalul din alte vremuri, am o slabiciune pentru fotbalisti precum Karamoko. Mi ar placea sa ramana si sa demonstreze ca poate deveni mai mult decat un jucator spectaculos.

Dar daca Dinamo il pierde, nu vreau sa descopar ca echipa pe care o iubesc era construita in jurul unui singur om.

Pentru ca atunci problema n ar mai fi fost la Karamoko. Ar fi fost la Dinamo.

Si poate ca intrebarea pe care trebuie sa o punem acum nu este "Il vindem pe Karamoko sau nu?".

Poate ca trebuie sa ne intrebam ceva mult mai greu:

Dar daca omul asta are dreptate?

Dar daca Dinamo chiar a ajuns intr un punct in care nu mai trebuie sa se teama ca pierde un fotbalist, pentru ca a inceput, in sfarsit, sa construiasca o echipa?

Sau, dimpotriva, daca am confundat pentru o clipa inceputul unei constructii solide cu certitudinea ca ea este deja terminata?

Aici cred ca se afla adevarata poveste a lui Karamoko.

Nu in transfer.

Nu in cei 600.000 de euro.

Nici macar in golurile lui.

Ci in raspunsul pe care Dinamo il va da dupa el.

Pentru ca uneori nu plecarea unui jucator iti arata cat de buna este o echipa.

Ci in felul in care echipa continua sa existe dupa ce jucatorul a plecat...