KOPIC NE A LASAT "PERSPEKTIVA". CAMPOS NE PROMITE PERSPECTIVA...

KOPIC NE A LASAT "PERSPEKTIVA". CAMPOS NE PROMITE PERSPECTIVA...

Dinamo a batut Rapidul cu 1-0 si, odata cu ultimul fluier, s a intamplat ceea ce fotbalul nostru stie sa produca aproape instantaneu: bucuria s a transformat in opinii, opiniile in ceritudini, iar certitudinile in verdicte. Nici nu am apucat bine sa savuram victoria ca a si aparut concluzia: Campos este mai bun decat Kopic.

Poate ca asa va fi. Si, sincer, mi as dori din tot sufletul sa fie asa. Daca Nuno Campos va ajunge sa fie mai bun decat Zeljko Kopic, inseamna ca Dinamo a facut un pas inainte. Numai ca, deocamdata, comparatia mi se pare cam grabita. E ca atunci cand deschizi prima pagina a unei carti si ii dai deja autorului calificativul pentru final.

Kopic si Campos nu au pornit din acelasi loc. Si poate ca acesta este primul lucru pe care ar trebui sa l tinem minte inainte sa incepem sa cantarim cine a fost sau cine este "mai bun".

Kopic a preluat Dinamo intr un moment in care clubul nu avea nici timp, nici liniste si nici prea multe solutii la indemana. Echipa era intr o situatie dificila, presiunea era uriasa, iar valoarea lotului era cu totul alta. Nu cred ca exagerez daca spun ca, atunci, Dinamo semana cu o casa dupa furtuna: inainte sa alegi culoarea peretilor, trebuia sa vezi ce mai sta in picioare.

Campos a venit intr un alt moment. Mai relaxat, mai asezat, mai favorabil. Lotul este, cel putin la prima vedere, mai valoros, iar clubul pare astazi mai dispus sa investeasca in jucatori cu o anumita calitate si experienta. Este doar impresia mea si nu pretind ca detin adevarul absolut. Dar cred ca este o diferenta care trebuie pusa pe masa inainte de orice comparatie.

Pentru ca antrenorul lucreaza cu materia prima pe care o primeste.

Iar daca vrem sa facem, intr o buna zi, o comparatie serioasa intre cei doi, ar trebui sa stabilim niste criterii. Nu doar numarul de puncte, nu doar cate derby uri au castigat si, cu siguranta, nu dupa primele cinci etape.

Primul criteriu este stilul de joc. Kopic a construit in principal in 4-3-3. Campos propune 4-4-2. Sunt doua sisteme diferite, cu alte relatii intre jucatori, alte responsabilitati si alte feluri de a ocupa terenul. Dar niciun sistem nu vine cu certificat de superioritate. Altfel, am ajunge sa spunem ca un restaurant este mai bun decat altul pentru ca farfuria lui este mai mare.

Apoi vin metodele de antrenament, relatia cu vestiarul, cu stafful, cu actionarii si cu suporterii. Sunt lucruri pe care noi le vedem doar din exterior si pe care nu le putem masura corect din tribune sau din fata televizorului. Putem observa efectele, putem intui anumite lucruri, dar vestiarul ramane, in buna masura, o camera pentru care noi nu avem cheia.

Mai este insa un criteriu care mie mi se pare foarte important: ce se intampla cu jucatorii aflati sub mana unui antrenor.

Homawoo, Boateng, Sivis, Gnahore, Olsen si Selmani au venit la Dinamo fara sa fie considerati vedete. Ca sa fim si mai sinceri, unii dintre noi abia daca auziseram de ei. Au plecat insa spre campionate mai puternice, cu salarii mai bune si cu cote de transfer semnificativ crescute.

Asta nu este o statistica oarecare. Inseamna ca, undeva, cineva a reusit sa scoata mai mult dintr un fotbalist decat parea ca exista la inceput. Kopic are un argument important pe care nu l putem sterge cu buretele unei victorii de 1-0.

Nu stim inca ce va face Campos in aceasta privinta. Poate va face mai mult. Poate va face mult mai mult. Si atunci vom avea un argument serios pentru comparatie.

Cat despre rezultatele din primele cinci etape ale diferitelor sezoane, cred ca trebuie sa fim ceva mai cumpatati. Le putem privi, sigur. Sunt interesante. Dar atat. Cinci etape sunt o fotografie, nu filmul. Iar daca judecam un film dupa un singur cadru, riscam sa aflam cine a zambit, dar nu si cine a castigat povestea.

De aceea, cred ca acum nu este momentul pentru verdicte.

Este momentul sa i multumim lui Kopic.

Pentru ca a venit intr o perioada grea, pentru ca a construit, pentru ca a pus ordine si pentru ca a contribuit la revenirea lui Dinamo intr o zona in care putem vorbi din nou despre ambitie, nu doar despre supravietuire. Si mai este ceva: a ramas intr o relatie civilizata cu clubul si calda cu suporterii. In fotbalul de astazi, unde despartirile se termina uneori mai urat decat meciurile, nu este putin lucru.

Iar lui Nuno Campos trebuie sa i dam ceea ce orice antrenor nou merita: timp.

Ii dorim sa l depaseasca pe Kopic. Nu din dorinta de a l micsora pe cel care a fost inaintea lui, ci tocmai pentru ca ne dorim ca Dinamo sa creasca. Sa ne faca mai fericiti, mai mandri si, de ce nu, sa ne oblige sa ne recunoastem propriile indoieli.

Kopic ne a lasat "Perspektiva".

Campos ne promite perspectiva.

Deocamdata, insa, intre cele doua nu trebuie sa alegem.

Trebuie doar sa avem rabdarea sa vedem ce va scrie Campos in continuarea povestii. Pentru ca in fotbal, ca si in viata, perspectiva adevarata nu se vede de la prima curba a drumului. Se vede cand incepi sa intelegi unde duce drumul.

Si, daca tot am pornit de la "Perspektiva", poate ca ar fi bine sa nu uitam un lucru: Kopic ne a lasat o melodie in difuzoare. Campos are o sarcina mult mai complicata.

Sa ne lase un refren...