Lecția unei deplasări care spune mai mult decât scorul

Am scris un editorial zilele trecute în care am vorbit despre știința de a juca cu ultima clasată. La Miercurea Ciuc am avut-o! Acest 3-1 obținut în deplasarea care ne-a dat mereu bătăi de cap spune esențialul despre etapa în care ne aflăm. Partida ne-a oferit suficiente elemente pentru o discuție mai serioasă despre un Dinamo care începe să privească sezonul dintr-o poziție pe care nici nu o mai visam acum nu foarte mulți ani.

Victoria are valoare prin cele trei puncte, prin maniera în care Dinamo a controlat prima parte a jocului și prin capacitatea de a administra avantajul până la fluierul final. Meciul a avut două fețe distincte, cu o primă repriză în care echipa a atacat mai hotărât și o a doua parte în care ritmul a scăzut considerabil.

Dinamo a avut momente în care putea să apese mai mult pe accelerație și să transforme victoria într-un scor mai consistent. A preferat controlul, circulația mingii și reducerea riscurilor. Pentru Dinamo a fost o alegere justificată în condițiile în care adversarul s-a împiedicat la propriu de mai multe ori. Ca suporter, mi-aș dori ca această abordare să nu devină o obișnuință, pentru că reduce capacitatea formației de a închide meciurile prin forță ofensivă.

Din punctul meu de vedere, există un aspect care merită mai multă atenție decât inerentele discuții despre diferența de scor. Dinamo începe să capete o structură de echipă matură. Mijlocul terenului oferă echilibru, apărarea transmite siguranță, iar zona ofensivă dispune de variante suficiente pentru a modifica profilul echipei în funcție de adversar.

Mărginean este una dintre cele mai clare dovezi ale acestei transformări. Mijlocașul a crescut de la meci la meci și a ajuns într-un punct în care contribuția sa la jocul echipei devine greu de ignorat. La Miercurea Ciuc a avut o evoluție solidă, cu prezență în dueluri, capacitate de efort și o bună înțelegere a momentelor în care trebuie să accelereze sau să securizeze posesia. A scos mingea respinsă periculos de Alaa, a dat pase între linii, a avut execuția aceea din careul advers care a surprins pe toată lumea.

Alături de Soro, Mărginean formează un cuplu care poate deveni una dintre bazele echipei în lupta pentru titlu. Dinamo are nevoie de un asemenea centru de greutate, mai ales în partidele în care adversarul încearcă să rupă ritmul și să împingă jocul într-o zonă de dueluri fizice.

Linia defensivă dă uneori senzația de slăbiciune, dar ieșim bine mai tot timpul. Și-a găsit un nivel de stabilitate care îi permite echipei să joace mai sus atunci când situația o cere. Pascual a confirmat impresia bună lăsată în ultimele partide.

Dinamo are și o problemă plăcută prin numărul variantelor disponibile în atac. Kara, Dean, Pușcaș, Hintsa, Musi, Mazilu și Tarbă oferă soluții diferite. Dean a arătat că poate ataca spațiile și că are instinctul unui înaintaș care caută permanent poziția din care poate finaliza. Kara completează acest profil prin mobilitate și capacitatea de a crea superioritate în zonele avansate. Îl așteptăm pe Pușcaș ca să îi provoace și mai multe dureri de cap „pozitive” lui Mister.

Pinto are nevoie de timp pentru integrare și pentru a ajunge la nivelul fizic necesar. Evoluția de vineri seară încă nu poate defini transferul. La Dinamo, locul în primul unsprezece trebuie câștigat prin prestații, nicidecum prin reputație, aceeași naționalitate cu antrenorul sau prin valoarea achiziției.

Mazilu trebuie evaluat prin contribuția sa efectivă, prin deciziile luate în teren și prin capacitatea de a produce faze utile pentru echipă. Eu încă îl aștept și încă mai sper. Dinamo a ajuns într-un punct în care are suficiente alternative pentru a ridica standardul intern.

Lotul de azi oferă concurență reală. Probabil că acum nu este foarte evidentă, dar va conta enorm în ultimele etape, când oboseala, suspendările și accidentările schimbă permanent formulele de joc.

Dinamo trebuie însă să păstreze o linie foarte clară între control și comoditate. Meciul cu Ciucul a arătat că echipa poate administra un avantaj. Următoarele partide trebuie să arate că poate păstra aceeași siguranță și atunci când adversarul are mai multă calitate și mai multe arme ofensive.

Începem să obișnuim competitoarele cu postura de lider, cu normalitatea. Dinamo are suficiente argumente pentru a privi cu încredere această cursă. Are puncte, are soluții, are jucători aflați într-o creștere evidentă de formă și are un lot care permite rotația. Mai există și zone care cer îmbunătățiri, însă acestea fac parte din parcursul firesc al unei echipe aflate în construcție.

Campionatul nu se câștigă printr-un meci perfect, ci printr-o succesiune de rezultate solide, prin decizii corecte și prin capacitatea de a ridica nivelul exact atunci când miza devine maximă. Meciul de la Miercurea Ciuc ne-a adus trei puncte. Confruntarea cu Farul de pe Arenă ne va testa forța de lider!