POVESTEA MERGE MAI DEPARTE

Un meci cu FCSB nu se poate exprima în cuvinte, exprimarea meciului este prin a simți vibrațiile și cântecele galeriei și ale suporterilor la un loc. Ca să simți ce înseamnă cu adevărat DINAMO, trebuie să vii la un meci, să simți atmosfera, pentru că un derby ca acesta este format din momente bune și rele și trebuie să le trăiești pe viu.

Și acest meci, ca orice derby împotriva lui FCSB, a avut momente rele, cum ar fi faptul că arbitrul a decis ca, în primele minute, să fie pionul principal, prin a lua niște decizii care încă se mai discută pe la emisiuni, în loc să se discute despre fotbalul pe care DINAMO l-a prestat. Dar astea sunt momentele. Trebuie să existe un actor principal în sensul negativ, cum ar fi André Duarte, care a primit roșu pentru o palmă dată jucătorului nostru Mărginean. Arbitrul nu a văzut, dar, la insistențele highlander-ului nostru, Danny, care a protestat, s-a revăzut faza și Duarte a primit ce a meritat. Dar au fost multe alte momente în care actorul principal de la centru nu a acordat un penalty la Cîrjan. Dar asta e. Ce mai contează? Am câștigat. În general, acestea ar fi momentele rele din acest meci: primele 30 de minute haotice.

Și acum să spunem cele mai frumoase momente din acest meci. Momente adevărate, unde tribunele, suporterii lui DINAMO, împing echipa la fiecare fază periculoasă. Această echipă, unde nu există un actor principal, ci un regizor pe nume Nuno Campos care așază toate piesele ca să iasă un film bun și frumos, pentru ca oamenii de pe stadion să plece de la meci cu amintiri și povești pe care să le spună copiilor lor de ce iubesc DINAMO.

Pentru că ceea ce face Nuno cu această echipă este ceva ce de multă vreme nu am mai văzut. Statisticile vorbesc de la sine. În acest meci am avut 24 de șuturi, dintre care 14 pe spațiul porții. Ce poți cere mai mult?

Multă lume încă nu dorește să admită că DINAMO este o echipă care joacă fotbal. Majoritatea scepticilor dau vina pe faptul că FCSB a jucat în 10 oameni și multe altele, dar refuză să admită că DINAMO a devenit un club profesionist, cum sunt alte cluburi din Vest. Un club unde fiecare își știe rolul: acționarii, conducerea și scoutingul, departamentul video/PR și Antrenorul. Fiecare își știe rolul în club, nimeni nu trece linia roșie să intervină unul peste altul.

Fiecare își dă cu părerea, dar nu se impune nimic. Fiecare are dreptul să spună ce vrea.

Eu spun atât: IGNORAȚI DINAMO CÂT DORIȚI, NU NE DAȚI NICIO ȘANSĂ, DAR NOI, FAMILIA DINAMO, NE CONTINUĂM POVESTEA.

HAI DINAMO!