PUTINA RABDARE, CAINI! NU S A INCHIS PRAVALIA!

PUTINA RABDARE, CAINI! NU S A INCHIS PRAVALIA!

FC Arges - Dinamo 2-1... Si, de aseara, internetul dinamovist fierbe la foc mare. Daca ar exista un campionat al reactiilor de dupa meci, probabil ca am fi deja campioni, cu avans de cateva etape si fara emotii la titlu.

Pe toate paginile dinamoviste, pe grupurile de WhatsApp, pe Facebook si prin toate cotloanele internetului s a dezlantuit o adevarata furtuna. Unii suduie, altii critica, unii doar mormaie printre dinti, altii incearca sa gaseasca explicatii. Avem suporteri mai ingaduitori, avem aparatori ai calmului si, bineinteles, o galerie consistenta de specialisti in demisii. Campos trebuie sa plece, Stoinov trebuie sa si faca bagajele, cativa jucatori trebuie trimisi la plimbare, iar daca s ar putea, unii ar schimba si gazonul de la Mioveni pana luni dimineata.

Nebunie curata, domnilor! 🙂

Sincer, nu ma sperie toate aceste reactii. Fiecare se manifesta dupa caracter, educatie, temperament si, bineinteles, dupa propria intelegere a fotbalului. Unii isi exprima supararea elegant, altii mai putin elegant, iar altii par sa fi gasit in tastatura o arma de distrugere in masa. Asta e viata de suporter. Pasiunea nu vine intotdeauna la pachet cu diploma de bune maniere.

Nici nu cred ca trebuie sa ne suparam unii pe altii pentru ca vedem diferit lucrurile. Dupa o asemenea infrangere, mai ales venita in maniera in care s a petrecut, este firesc sa existe nemultumiri, intrebari si critici. Ba chiar ar fi ingrijorator sa nu existe. Analizele trebuie facute, greselile identificate, iar reglajele necesare trebuie sa apara. In primul rand, de catre cei care au responsabilitatea directa: staff ul tehnic si conducerea clubului. Ei trebuie sa stie ce n a functionat si ce au de facut mai departe.

Dar nici noi, suporterii, nu suntem obligati sa ne tinem parerile in sertar. Avem tot dreptul sa comentam, sa criticam, sa ne exprimam nemultumirea. Fiecare dupa pricepere, experienta si cat il duce fotbalul din cap. Singura rugaminte ar fi sa nu confundam critica cu jignirea si pasiunea cu dreptul de a umili.

Sa nu uitam totusi un amanunt. Jucatorii pe care azi ii trimitem la plimbare sunt, in mare parte, aceiasi pe care i am aplaudat si i am ridicat in slavi dupa cele 13 etape consecutive fara infrangere. Nu s au schimbat oamenii peste noapte, nici tricourile nu au devenit brusc mai putin rosii. Au pierdut un meci. Un meci important, suparator, pe care aveam toate motivele sa l castigam. Dar tot un meci ramane.

Campionatul este un maraton, nu o proba de viteza de 100 de metri. Mai avem mult de alergat, iar pe traseu vor aparea si gropi, si dealuri, si coborasuri, si cateva momente in care vom avea impresia ca am luat o pe un drum gresit. Important este sa nu abandonam cursa dupa prima poticnire. Suntem inca lideri, avem 33 de puncte si avem toate motivele sa privim inainte. Cu ochii deschisi, nu cu ochelari roz.

Dar, daca ma intrebati pe mine, cel mai savuros spectacol nu este oferit de cei care sunt suparati, ci de cei care ii cearta pe cei suparati. Avem si aceasta categorie, foarte activa in ultimele ore. Suporterii trebuie sa fie calmi, sa nu exagereze, sa nu ceara demisii, sa nu ridice tonul si, eventual, sa si programeze nemultumirile pentru o zi lucratoare, intre orele 9 si 17. Cu pauza de masa, desigur! 🙂

Domnilor, lasati oamenii sa si spuna oful! Nu putem sta mereu cu capul plecat, ca la taiere, dupa cum nici nu putem umbla permanent cu pieptul scos in afara, de parca am fi castigat deja campionatul. Avem voie sa fim suparati, sa ne enervam, sa bombanim si chiar sa rostim cateva cuvinte pe care, in alte imprejurari, nu le am pune nici macar intr o felicitare de Craciun!

Mai trebuie inteles ceva. Optica unui om se poate schimba de la o ora la alta. Astazi, la cald, cere capul antrenorului, maine dimineata isi mai bea cafeaua, isi mai citeste o data gandurile si descopera ca poate n ar fi chiar atat de rau sa i mai acorde o sansa. Furia are si ea programul ei de lucru. Uneori vine in tura de noapte, face ore suplimentare si pleaca abia dupa ce se lumineaza kde ziua. Iar cateodata, pana la pranz, cel care aseara vrea demisii ajunge sa explice altora ca lucrurile nu sunt chiar atat de negre. Omeneste, nu i asa?

De aceea, nu cred ca trebuie sa luam fiecare cuvant rostit la manie drept testament fotbalistic. Analiza adevarata, criticile pertiente si concluziile serioase se fac dupa ce se mai asaza praful, cand emotiile se estompeaza si mintea reuseste sa se aseze putin in fata inimii. Atunci putem vedea mai limpede ce a fost gresit si ce trebuie schimbat.

Pana atunci, poate ar fi bine sa ne amintim ca suntem cu totii in aceeasi barca. Unii valsesc mai energic, altii mai bombane, cativa se cearta cu carmaciul, iar altii ii explica acestuia cum ar fi trebuit sa tina carma. Dar destinatia este aceeasi. Dinamo!!!

Asa ca putina rabdare, cainilor! Nu s a inchis pravalia, nu s a terminat campionatul si nici nu ne am pierdut dreptul de a visa. Sa criticam cand avem motive, sa cerem explicatii cand este cazul, sa ne bucuram cand castigam si sa stim sa trecem impreuna si peste serile in care lucrurile nu ies asa cum ne am dorit.

In rest, sa auzim numai de bine si sa tinem aproape unii de altii si, impreuna, sa tinem aproape de Dinamo!

Pentru ca putem avea pareri diferite, putem sa ne contrazicem, sa ne suparam si chiar sa ne mai aruncam cate o sageata. Dar sa nu uitam niciodata ca suntem de aceeasi parte a baricadei. Dinamo vremelnic pierde meciuri, antrenorii si jucatorii se schimba, conducerile vin si pleaca, dar noi, suporterii, suntem comunitatea care ramane...

Hai Dinamo! ⚪🔴 Vom fi iarasi ce am fost si mai mult decat atat! 🤍❤️🙂