TREI GOLURI, UN INTERNET TAIAT SI O LECTIE DESPRE OSPITALITATE

TREI GOLURI, UN INTERNET TAIAT SI O LECTIE DESPRE OSPITALITATE Uneori, un meci de fotbal iti spune mai multe despre oameni decat despre fotbal. La Miercurea Ciuc, Dinamo a venit sa joace, sa castige si sa si pastreze locul in fruntea clasamentului. Le a facut pe toate trei. Gazdele au avut insa si ele un plan. Mai intai au incercat sa joace fotbal. Cand au vazut ca nu prea le iese, au gasit alte preocupari. Cum ar fi, de exemplu, ospitalitatea. Sau, ma rog, o versiune locala a ei, ceva mai experimentala.

Analistii video ai lui Dinamo au fost invitati sa paraseasca masa presei, desi acolo isi faceau in mod obisnuit meseria, cu laptopurile si instrumentele necesare analizei in timp real. Explicatia a fost ca nu fac parte din presa. In aceeasi zona se aflau insa si suporteri ai gazdelor, inclusiv copii. Aici trebuie sa recunosc ca filosofia mea despre ospitalitate a avut o mica problema de sistem. Eu stiam ca musafirului ii oferi un loc, o priza, eventual o cafea si, daca tot ai emotii ca iti vede jocul, macar te prefaci ca nu te deranjeaza. La Miercurea Ciuc am descoperit o varianta mai avansata: musafirului ii oferi locul, apoi ii explici ca n are voie sa stea acolo. Iar cand constati ca mutarea respectiva nu rezolva problema, ii poti lua si internetul. Nu stiu cine a avut ideea asta stupida. Dar trebuie sa recunoastem ca imaginatie a existat. Fotbalul modern se bazeaza pe analiza video, date, tehnologie si informatie. Contraatacul administrativ al gazdelor a fost insa mult mai simplu: scoti internetul din priza si speri ca, odata cu semnalul wi fi, dispare si adversarul. Din fericire pentru Dinamo, fotbalul se joaca inca pe gazon. Si acolo lucrurile au fost ceva mai clare.

In minutul 5, Eppel a profitat de centrarea lui Paszka si a deschis scorul cu o lovitura de cap. Golul a trecut si prin filtrul VAR, unde se afla si "fratili" nostru Catalin Popa, care a verificat minute bune pentru un posibil ofsaid, iar in cele din urma a fost validat. Nici nu se astepta cineva ca Catalin Popa sa traseze liniile astfel incat sa fie in avantajul lui Dinamo (cacofonie creata in mod intentionat...🙂). 1-0 pentru gazde. Pentru cateva minute, Miercurea Ciuc parea sa ne aminteasca de acele meciuri in care Dinamo isi complica singura existenta inca din primele minute. Numai ca de data aceasta reactia liderului a venit repede. Karamoko a incercat sa l puna la incercare pe Pap, Armstrong a inceput sa gaseasca spatii, iar Dinamo a mutat treptat jocul acolo unde ii era locul. Un minutul 26, Armstrong a luat o actiune pe cont propriu, a patruns in careu si a trimis mingea la coltul lung. Bara a mai adaugat o tusa de suspans, dar mingea a intrat. 1-1. De aici, Dinamo a inceput sa arate diferenta de valoare dintre cele doua echipe. Nu un fotbal perfect. Nu o demonstratie de academie regala. Dar un fotbal solid, cu personalitate si cu suficienta forta pentru a transforma o seara care putea deveni complicata intr una aproape linistita. In minutul 37, Bellaarouch a trimis o minge lunga, Zandbergen a plecat excelent dintre fundasii gazdelor si a inscris in duelul cu Pap. Primul sau gol pentru Dinamo. Si unul care spune cate ceva despre profilul atacantului olandez: forta, viteza si o relatie destul de rece cu ideea de a negocia in fata portii. Omul pare sa aiba o singura intrebare cand ajunge in ultimii metri: unde este poarta? Pentru ca 1-2 nu era suficient, Dinamo a mai lovit o data. Armstrong a centrat, Soro s a inaltat si a facut 3-1 in primul minut al prelungirilor. Pauza. Liderul isi facuse aproape tot meciul.

A doua repriza a fost insa o alta poveste. Mai putin fotbal, mai multa administrare. Dinamo a coborat ritmul, iar Csikszereda a incercat sa profite de aceasta relaxare. Stahl l a obligat pe Bellaarouch sa respinga, iar apoi a venit acea interventie periculoasa a lui Marginean, cu calcaiul, din apropiere. In rest, gazdele au avut ceva posesie si mai mult curaj decat in prima repriza, dar prea putine argumente pentru a schimba povestea. Dinamo a avut chiar posibilitatea de a face 4-1, dupa o faza in care Armstrong, Marginean si Karamoko au construit o actiune care a aratat ca un joc de PlayStation. Numai ca mingea lui Karamoko a trecut peste poarta. Si cam aici s a terminat si pofta de spectacol. Dinamo n a mai fortat. Csikszereda n a mai putut. Meciul s a asezat intr o liniste fotbalistica in care fiecare stia deja finalul.

Personal, n am fost multumit de prestatia lui Diogo Pinto. Mi s a parut timid, prea putin implicat in constructie si, pe alocuri, parca preocupat sa nu iasa din spatele adversarului. Mi as fi dorit sa l vad cerand mai mult mingea, asumandu si mai multe solutii si lasand impresia ca vrea sa participe la joc, nu doar sa l insoteasca. Despre Mazilu refuz sa discut. Sunt seri in care criticul din mine trebuie sa inteleaga ca si el are dreptul la o seara libera. Astazi il trimit acasa.

Pentru ca Dinamo pleaca de la Miercurea Ciuc cu trei goluri, trei puncte si primul loc pastrat. Si pleaca mai ales cu senzatia ca echipa aceasta incepe sa capete o personalitate proprie. Nu totul este inca la locul lui. Mai exista ezitari, sincronizari care trebuie imbunatatite si momente in care jocul se stinge inainte ca adversarul sa fie cu adevarat ingenuncheat. Dar sunt lucruri care se asaza. Iar intr un campionat lung conteaza si sa stii sa castigi un meci fara sa l transformi intr o epopee.

Revin la subiectul ospitalitatii de la Miercurea Ciuc, care ramane partea mea preferata de absurd. Pe teren, gazdele n au reusit sa opreasca Dinamo. In afara terenului, au incercat sa opreasca internetul. N au oprit nici una, nici alta. Poate pentru ca exista lucruri pe care nu le poti scoate din priza. Un laptop, da. Un semnal, da. Un om de la masa presei, poate. Dar o echipa care stie ce vrea este ceva mai greu de deconectat. Si mai e ceva. In fotbal, felul in care te porti atunci cand nu mai poti controla rezultatul spune uneori mai multe despre tine decat rezultatul insusi. Poti pierde un meci si sa ramai demn. Poti castiga si sa nu stii sa fii gazda. Pana la urma, scorul se sterge de pe tabela dupa un timp. Gesturile raman in memoria celor care le au vazut. Iar Dinamo pleaca din Harghita cu memoria unei victorii. Gazdele raman cu internetul. Deh, fiecare cu ce a putut...

Saptamana viitoare vine Farul pe Arena Nationala. Alt adversar. Alt examen. Alta poveste. Acolo nu va mai fi suficient sa avem valoare. Va trebui sa avem si rabdare, intensitate, luciditate si, mai ales, continuitate. Pentru ca primul loc este o pozitie frumoasa in clasament, dar nu este inca o destinatie. Este locul din care incepe urmatoarea proba. Iar la proba aceasta nu ne mai intreaba nimeni daca avem internet. Ne intreaba daca suntem, cu adevarat, o echipa de primul loc...