TREI MINUTE CAT O ISTORIE...

TREI MINUTE CAT O ISTORIE...

La Cluj, in Gruia, este o liniste care se asaza peste adversari atunci cand CFR isi gaseste ritmul. Nu este linistea unui stadion fara glas, ci aceea in care fiecare pasa gresita incepe sa cantareasca mai mult, fiecare atac se izbeste de un zid, iar tabela capata rabdarea unui judecator care pare sa si fi dat deja sentinta.

Dinamo a intrat in aceasta seara cu increderea liderului si a ajuns, dupa saizeci de minute, in fata unei lectii pe care fotbalul o preda fara menajamente: poti sa ai mingea, sa ocupi terenul si sa ti impingi adversarul spre propriul careu, dar toate acestea valoreaza prea putin daca nu stii sa transformi dominarea in pericol. Apoi au venit trei minute care au schimbat povestea. Trei minute in care resemnarea a facut loc sperantei, iar Gruia a aflat ca un meci nu se termina atunci cand adversarul incepe sa creada ca l a castigat.

Vreau sa i acord lui Marius Sumudica ceea ce ii datorez. Ieri l am luat la intrebari intr un pamflet, i am cercetat metodele si aproape ca i am gasit o slujba in departamentul de scouting al lui Dinamo. Astazi, dupa ce si a organizat echipa astfel incat sa ne incurce aproape fiecare pas, trebuie sa recunosc ca omul si a facut foarte bine temele. Nu mi retrag glumele, dar ii recunosc meritul tactic. Pana la urma, ironia trebuie sa stie cand sa si ridice palaria de pe cap.

CFR a inchis inteligent spatiile, a asteptat greseala si a lovit prin Cordea, in minutul 26. Dinamo a continuat sa aiba mingea, dar posesia noastra semana uneori cu o scrisoare plimbata din mana in mana, fara ca nimeni sa indrazneasca s o deschida. Multa circulatie, putina surpriza, viteza de joc scazuta si prea putine lovituri care sa tulbure cu adevarat linistea portarului Valceanu.

Golul lui Ignat, dupa pauza, a facut si mai apasatoare aceasta senzatie. Liderul domina teritoriul, dar adversarul castiga momentele decisive. Iar fotbalul nu acorda puncte pentru frumusetea posesiei si nici diplome pentru intentii bune.

In opinia mea, Nuno Campos trebuie sa schimbe ceva. Adversarii incep sa ne citeasca, iar formula de start risca sa devina o carte pe care o cunosc deja toti cei care ne intalnesc. Concurenta pe posturi nu poate ramane o promisiune. Mazilu continua sa ma nemultumeasca, iar Karamoko imi pare mai eficient cand intra de pe banca, cu prospetime si foame de joc. Si la David Irimia as incerca celalalte solutii disponibile. Daca rezervele nu primesc minute de incredere, nu vom afla nicidata daca avem acolo raspunsuri la problemele echipei sau doar nume pe o foaie de joc.

Numai ca fotbalul are si momente in care planurile se schimba printr un gest, o pasa, o tresarire de orgoliu. In minutul 73, Campos a mutat, iar schimbarile au adus energia de care Dinamo avea nevoie. Hintsa a participat la faza primului gol, iar in minutul 78 Cata Cirjan a reaprins lumina in tabara dinamovista. Trei minute mai tarziu, Ianis Tarba a trimis o centrare excelenta, iar Dean Zandbergen a transformat o in golul egalizarii. Dintr o data, tabela nu mai era un verdict. Devenise o invitatie la lupta.

Cata Cirjan incepe sa si gaseasca tot mai firesc locul in noul post pe care Campos l a pus sa joace. In jocul lui se vede linistea jucatorului care nu mai simte nevoia sa ceara voie pentru fiecare gest. Este tot mai dezinvolt, schimba mai des directia atacului, cauta poarta mai des si nu se mai multumeste sa fie omul care leaga jocul. Munceste defensiv, participa la constructie si isi asuma momentele in care echipa are nevoie de cineva care sa aprinda chibritul in intuneric. Golul din Gruia nu este doar reusita unui marcator. Este inca o treapta pentru un capitan care pare sa creasca odata cu responsabilitatea pe care o poarta. Il urmaresc cu increderea suporterului care vede in el mai mult decat forma de moment. Cata abia incepe sa deschida aripile, iar cand va imbina aceasta libertate cu o constanta si mai mare, Dinamo va avea in el un fotbalist capabil sa schimbe soarta multor seri complicate. Nu vreau sa l transform astazi in salvatorul echipei. E suficient sa observam ca a devenit unul dintre oamenii care pot face diferenta.

Mi au placut si Dean Zandbergen, pentru lupta si gol, Ianis Tarba, pentru centrarea decisiva si pentru tupeul in joc, si Hintsa, pentru energia adusa in atac. Restul echipei are de recuperat teren. Caracterul este important, dar nu poate fi singurul nostru sistem de joc.

Iar celor care au venit la Cluj, lasand acasa familii, confortul si linistea unei seri de duminica, le datoram o reverenta. Au strabatut sute de kilometri pentru a fi aproape de echipa, iar cantecele lor au ramas acolo si cand tabela ne intorcea spatele. Fotbalistii pleaca, antrenorii se schimba, clasamentele se rastoarna. O asemenea dragoste ramane. Respect si felicitari, caini rosii!

Dinamo ramane lider, cu 30 de puncte. Dar campionatul nu se castiga in octombrie si nici nu se pierde intr o seara in care ai fost nevoit sa ti cauti sufletul printre propriile greseli. Se castiga prin crestere, prin solutii si prin curajul de a schimba ceea ce nu functioneaza. Playoff ul va fi examenul adevarat, iar pana atunci Campos trebuie sa transforme aceasta echipa de luptatori intr una care stie nu numai sa reziste, ci si sa si impuna jocul. Vor reveni Musi si Verreth, Puscas isi va cauta locul si el, iar concurenta trebuie sa aduca un Dinamo mai greu de descifrat.

In Gruia am primit doua goluri si am fost condusi, am recuperat doua goluri si am castigat un punct. Dar cele trei minute ale revenirii ne au lasat ceva ce nu apare in clasament: dovada ca aceasta echipa inca mai are un drum de parcurs si puterea de a l continua.

Fiindca istoria lui Dinamo nu se scrie numai cu trofee si victorii. Se scrie si in serile in care tabela ii cere sa plece capul, iar oamenii ei refuza. Iar cata vreme vor exista fotbalisti care lupta pana la capat si suporteri care isi poarta cantecele prin tara, Dinamo va avea ceva ce nicio tabela nu poate afisa: puterea de a se ridica si de a si continua povestea...

Hai Dinamo! 🤍❤️ Vom fi iarasi ce am fost si mai mult decat atat! ⚪🔴