Un copil a plecat din Brănești...

Azi e 5 octombrie, ziua aceea! Să curgă cuvintele…

Dinamo București: ”În urmă cu 26 de ani, pe stadionul din Oltenița, în timpul unui amical disputat de Dinamo, Cătălin Hîldan, căpitanul clubului nostru, s-a prăbușit în minutul 74 al meciului.

În vârstă de doar 24 de ani, avea să treacă la cele veșnice în drum spre spital, iar din acel moment Cătălin Hîldan nu mai era doar căpitanul clubului Dinamo, ci devenea un simbol pentru veșnicie.

Format la academia clubului, a câștigat titluri de campion la toate categoriile de vârstă și a debutat în Divizia A pe 2 octombrie 1994. În cei 6 ani petrecuți la seniori, a evoluat pentru Dinamo în 138 de meciuri de campionat, în care a marcat 6 goluri.

A reușit să-și treacă în palmares și eventul cu Dinamo în sezonul 1999-2000, marcând în finala Cupei României golul de 2-0 împotriva Universității Craiova.

Cătălin Hîldan nu a fost un simplu jucător sau un căpitan de moment al lui Dinamo, ci un adevărat simbol, atât pe teren și în vestiar, cât și în afara lor. Un copil plecat din Brănești care visa să devină campion cu Dinamo și care nu s-a oprit nicio clipă până nu și-a îndeplinit visul.

Un exemplu prin dârzenia cu care se pregătea, întruchiparea atitudinii de „Câine autentic” pe terenul de joc și un suflet special, gata să-i ajute pe toți cei din jurul său în orice moment.

Cătălin, nu ai fost și nu vei fi niciodată uitat! Ești prezent în sufletele tuturor dinamoviștilor, pe echipamentul de joc al clubului, pe banderola de căpitan, iar galeria aceea numeroasă pe care o știai tu, îți cântă numele la fiecare meci!

Odihnește-te în pace, Cătălin Hîldan! Ai fost și vei rămâne în veci „Unicul Căpitan”!”

CS Dinamo Fotbal: ”26 de ani fără tine

5 octombrie. A mai trecut un an fără Cătălin. De 26 de ani încoace, Hîldan este icoana tuturor dinamoviștilor. Unicul Căpitan rămâne veșnic pentru tot ce înseamnă Dinamo, pentru generațiile ce vin din urmă.”

Cătălin Cîrjan: ” Chipul tău pe banderolă, numele tău în tribune, spiritul tău mereu alături de noi. Nu te vom uita niciodată, Unicul Căpitan!”

Florentin Petre: ”Mă uit la poza asta și, pentru câteva secunde, nu mai sunt 26 de ani. Suntem iar acolo. Tineri, fericiți, împreună și convinși că avem tot timpul din lume.

N-aveam de unde să știm cât de scumpă avea să devină într-o zi o fotografie ca asta.

Astăzi e din nou 5 octombrie, Cătă.

Aproape în fiecare an am fost acolo, la tine. Anul acesta sunt departe de casă și n-am putut ajunge. Dar poate că o floare dusă la mormânt este doar unul dintre modurile în care ne amintim de cineva.

Tu ai ajuns să fii amintit în fiecare zi în care cineva spune Dinamo.

Privesc fotografia și îmi amintesc de prietenul meu. De băiatul cu care am crescut, am râs, am visat și am trăit niște ani pe care atunci îi credeam nesfârșiți.

Știu că acolo, sus, ești cu nea Marin. Sunteți împreună. Și îmi place să cred că vă mai uitați din când în când spre noi.

Iar aici, după 26 de ani, încă se strigă „Hîldan”. Asta spune tot.

Pentru mine vei fi mereu Cătă, prietenul meu.

Pentru Dinamo vei rămâne ceea ce nici timpul, nici moartea n-au putut lua:

UNicul CĂPITAN.”