Sunt zile in care fotbalul tace si lasa loc oamenilor.
Azi e una dintre ele. Florentin Petre implineste 50 de ani. Pentru dinamovisti aceasta zi e un reper pus in calendar ca sa nu uitam cine a fost, cine este si de ce inca ne pasa.
Noi, suporterii, nu l-am cunoscut din conferinte de presa. L-am cunoscut din transpiratie. Din sprinturi nenumarate. Din meciuri jucate cu dintii stransi. Din serile in care Dinamo nu era o poveste frumoasa, ci o obligatie morala. “Piticul” a inteles asta devreme. A jucat ca si cum n ar fi avut unde sa plece. Si n a plecat.
A fost campion. Da. Dar asta e doar partea usor de spus. Greul a venit abia dupa. Cand tribunele au devenit mai reci, cand entuziasmul s a subtiat, cand a ramas doar munca. Azi, ca antrenor secund in radarul lui Kopic, Florentin Petre face exact ce a facut toata viata. Sta langa echipa. Nu in fata. Nu in spate. Langa. Corecteaza. Incurajeaza. Trage de detalii. Se uita atent si nu promite nimic.
Noi vedem asta. Chiar daca nu apare pe tabela. Chiar daca nu se aude in microfoane. Dinamo nu se mai tine doar din vorbe. Se tine din oameni care stiu ce inseamna continuitatea. Florentin e unul dintre ei. Un om care nu a confundat niciodata clubul cu o etapa din cariera.
La 50 de ani, nu mai conteaza cate meciuri ai jucat. Conteaza cate ai ramas. Conteaza ca esti acolo dimineata. Conteaza ca nu ceri nimic si dai tot. Conteaza ca nu vorbesti despre Dinamo ca despre o amintire, ci ca despre o datorie zilnica.
Noi, membrii Platformei Totul pentru Dinamo, nu venim azi doar cu artificii si sampanie. Venim si cu respect. Cu recunostinta. Cu zambetul acela amar pe care il ai cand stii ca drumul e lung, dar macar nu e gol.
La multi ani, Florentin Petre! Dinamo respira mai bine cat timp mai exista oameni ca tine…
Un text by Emil Craciunica / Sursa foto Facebook ( https://www.facebook.com/petre.florentin.5 )
