Octav, hai repede frate, au ajuns! Ne-am ridicat in graba de la masa unde abia comandasem o pizza si un pahar de bere. Nu mai conta ca o sa o mancam rece si sa bem berea calda, important era sa ajungem la intalnire. Am ajuns cat am putut de repede la intrarea pe stadionul de atletism ce poarta numele celebrei noastre campioane mondiala si olimpica, Iolanda Balas.
-Va asteptam la intrare,langa arcade!
Si erau intr-adevar acolo, 3 umbre in noapte. Ne-am apropiat si i-am salutat cu bucurie.
-Buna Alinut, ma bucur enorm sa te intalnesc,cum esti? Fata copilului radia de bucurie. L-am imbratisat cu drag pe acest copil pe care nu exista vreun suporter dinamovist care sa faca parte din viata acestei echipe si sa nu-l cunoasca. -Sunt bine, am venit sa vad Dinamo, imi pare rau ca nu am reusit sa ajungem si la Clinceni.
Tatal sau ne-a spus: -E cam frig dar nu ne-am putut intelege cu el. Cand e vorba de Dinamo,nu are stare. Stiti ce i-a spus mamei lui? Mami, eu fac 12 ani!! Sotia mea s-a uitat la el mirata si a zis, Alin mami cum 12 ani? Iar Alinut a raspuns: – Mami,fac 12 ani de cand ma lupt cu boala!!
Aproape mi-au dat lacrimile, pentru ca am realizat cat de puternic este acest copil care in ciuda suferintei provocate de boala el traieste si respira Dinamo. Acest caine nascut si nu facut! Am facut o poza cu steagul sfant pentru noi al TpD si ne-am luat la revedere de la aceasta minunata familie. S-au indreptat grabiti spre intrarea stadiinului, acolo unde pentru Alin si ai sai este acasa.
La intoarcerea catre pizza noastra rece si berea calda deja, un gand mi-a strafulgerat mintea. Undeva , departe de stadion era un alt caine, unul care nu se putea bucura de Dinamo fizic, dar care cu sufletul era cu siguranta pe Arcul de Triumf. Il cheama Robert Vasilescu si este un dinamovist cu inima mare. Este cel care a decis sa-l ajute pe Alinut in lupta sa continua cu boala, cel care a castigat tricoul pus de noi la licitatie pentru acel copil. Am dorit sa-i predau personal tricoul,sa-i strang mana si sa-i multumesc pentru implicare. Mi-a raspuns ca nu este in tara pana in aprilie si cu modestie a precizat ca momentul asta nu este despre el,ci despre Alinut.
ITI MULTUMIM OM BUN,CU SUFLET MARE!!!!
In tribunele Arcului, galeria isi incepuse spectacolul, in noapte se auzea din mii de piepturi: PENTRU CA M-AM NASCUT SI O SA MOR CAINE, ALEE , ALEE, ALEEE DINAMO ALEEEE!!!!
